Dacă doriți să transmiteți amintiri cu fratele Pitt, vă rugăm scrieți prin pagina de contact sau pe adresa: [email protected]

Amintirile transmise vor fi afișate pe pagina aceasta.

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Petru (Pitt) Popovici a plecat dintre noi, la venerabila vârstă de 101 ani, ca să fie cu Mântuirul pe care l-a iubit și l-a slujit toată viața. ❤️

Sunt convins că dânsul nu a știut nimic despre asta, dar eu am crescut cu acest om în casă! În copilărie, aparatul nostru de radio cu tranzistori și antenă „de cameră” se chinuia, seară de seară sau dimineața devreme, să „prindă” emisiunile religioase în limba română pe unde scurte, transmise de Radio Monte Carlo din Monaco, și până la un moment dat și cele transmise de HCJB din Quito, Ecuador. „Fratele Pitt” putea fi ascultat la aceste posturi de câteva ori pe săptămână cu mesaje simple, clare, inspirate din Biblie dar mereu raportate la lumea pe care o știam și eu; mesaje rezonabile, raționale care m-au cucerit și pe mine la vremea aceea și m-au convins nu doar de plauzibilitatea credinței creștine ci și de semnificația ei pentru viața mea.

Mai mult, câteva broșuri scrise de dânsul introduse clandestin în țară, printre care „Biblia este totuși adevărată” și „Graiul proorociilor” au ajuns și în casa noastră. Decum am învățat să citesc cât de cât mi-am „încercat puterile” cu ele. Acum poate le-aș găsi minusuri… dar atunci aduceau o lumină care m-a potențat să fac față unui sistem educativ militant ateu și disprețului unora dintre profesori și colegi. De aceea îl iubeam pe acest om fără să-l fi văzut…

Axios!

Domnul să-ți dea odihnă, frate Pitt!

Daniel Bulzan

Pastor al Bisericii Creștine Baptiste „Sfânta Treime” Timișoara
22.10.2019

In 1965-67, eu cantam in corul Bisericii Baptiste Nr. 1, Timisoara. Eram cel mai tanar basist, Craioveanu era unul din dirijorii Corului impresionant, pentru care scriam notele la multe cantari chiar acasa la el. Fratele Pitt Popovici era vazut public si privat un pastor Crestin Baptist extraordinar–ca o trezorie a Crestinismului din Romania! Chiar si preotul Ortodox din Timisoara era impresionat de puterea lui Dumnezeu ce se exprima in predicile Fratelui Pitt Popovici. Am fost privilegiat sa stiu multe despre acest Pastor extraordinar! Unul din unchii mei era Prof. Ing. Dr. Bogoevici Nicolae la Politehnica, si multi din studentii lui ma cunosteau personal si veneau la predicile acestui faimos pastor Pitt Popovic! Toata suprafata Corului de la balcon era ca sardinele inghesuita de studentii care veneau sa asculte predicile bine documentate ale acestui extraordinar Pastor Pitt Popovici! Biserica era supra inghesuita de oameni care multi luau notite cind predica Fr. Pitt Popovici. Ce sa mai vorbim, nu era om in cultele crestine din Romania carec sa nu-l fi ascultat cu multa nerabdare pe acest extraordinar Fr. Pitt Popovici. In California, prin 1976, eu si nevasta l-am vizitat acasa la el (si el ne-a vizitat pe noi). Ca de obicei, el era foarte pasionat sa scrie din Biblie si se vedeau multele lui carti. Mai tarziu si eu mi-am cumparat peste o mie de carti scrise depre Biblie. In Romania, in acea perioada de persecutie a bisericilor protestante, Fr. Pitt Popovici predica cu mare putere la Radio Europa Libera si altele. Crestinii din Romania il ascultau pina chiar si cei de la sate si comune! Era ceva extraordinar sa asculti la Radio pe acest sofisticat si faimos Pastor Crestin. El si-a luat timp sa-mi scrie citeva scrisori in Romania. Asa mare simt de Crestin avea! In California, a format un Cor Baptist mare, care era precedat de predica Fr. Pitt Popovici. Tot astfel ca si in Timisoara, multi Romani (ca si mine) veneau sa-l asculte pe acest faimos Pastor Baptist, Pitt Popovici. Era o atmosfera de vise, parca era adusa din paradis! Acest legendar Pastor, Pitt Popovici, va ramane in mintile Crestinilor Romani un apostol de magnitudine care nu s-a sfiit sa predice Evanghelia lui Hristos cu mare putere si curaj, ani de zile peste baricadele de cenzura comunista in Europa de rasarit!

Pitt Popovici, un patriarh al zilelor noastre…
Am auzit prima data despre fratele Pitt Popovici în casa părintească din Coșteiul de Sus, județul Timiș. Erau pe atunci trei posturi de radio pe care tatăl meu le asculta cu mare atenție și ne-a molipsit pe toți din casă: Vocea Americii, Monte Carlo și Europa Liberă. Prin intermediul acestor posturi de radio, am luat pentru prima dată cunoștința cu vocea inegalabilă a predicatorului Petru Popovici.

Deși au trecut zeci de ani de atunci, înca imi amintesc cum așteptam cu nerăbdare în fiecare duminică pe la amiază să auzim fermecătoarele cuvinte rostite articulat de către fratele Pitt: “De pe meleagurile însorite ale Californiei, programul creștin Vestea Bună…”Apoi tata știa cine urmează să predice la Monte Carlo în fiecare seară, iar predicile fratelui Pitt nu puteau fi ratate pentru că mergeau direct la inimă.

Apoi au urmat carțile fratelui Pitt. Tatăl meu iubea cărțile și a știut să-mi insufle aceeași dragoste și mie. Imi amintesc și acum cum citeam cărțile acelea primite clandestin: Lumini peste veacuri, Biblia este totuși adevărată , Glasul proorociilor, Glasul martirilor creștini, Colțul de rai și altele. Dintre toate cel mai mult m-a impresionat Rugul în flăcări, o carte despre viața lui D.L. Moody.

Nu mai știu acum dacă era o carte scrisă de către fratele Pitt sau era doar o traducere. Ce știu cu siguranță este că acea carte, citită pe la 14-15 ani m-a influențat pentru eternitate. Nu am uitat niciodată dedicarea lui Moody pentru sufletele oamenilor, dar mai ales pentru copii și tineri. Dedicarea mea de mai târziu în lucrarea cu tinerii români de pretutindeni are legătură cu cartea aceea.

Și mai este ceva din acea carte care mi-a marcat slujirea și mai ales predicarea. Îmi aminesc, de parcă azi aș fi citit, că atunci când Moody a fost întrebat cum vede predicatorul viitoarelor secole, el a răspuns cam așa: “Îl văd deschizând Biblia, citind din ea, dar apoi punând-o jos și vorbind de la sine. Mi-e scârbă de un astfel de predicator.”

Deși eram doar un copil, deși nu eram încă botezat, știam că voi fi un predicator, dar am decis atunci că nu voi fi unul dintre aceea despre care vorbea Moody. Am hotărât atunci că întotdeauna voi predica Cuvântul sau nu voi predica. Am avut ocazia să-i mulțumesc fratelui Pitt pentru aceste cărți și să-i spun că prin acele lucrări simple, dar pline de putere, Dumnezeu l-a folosit să-i îndrepte pe mulți spre Domnul și spre slujirea Lui, inclusiv pe mine.

Prin harul lui Dumnezeu din anul 1992 mi-am început slujirea ca păstor în Biserica Baptistă nr. 1 BETEL din Timișoara, biserică în care a slujit pentru o vreme și fratele Pitt. În această responsabilitate l-am întâlnit pe fratele Pitt de multe ori și m-am bucurat să-l aud predicând așa cum îl auzisem la radio în casa părintească.

M-am bucurat sa-l pot însoți în diferite vizite și să putem împartăși impreună din Cuvăntul Domnului și din experiența bogată de slujire pe care o avea. M-a impresionat foarte mult cumpatarea dumnealui, un lucru de care au nevoie toți creștinii, iar pastorii în special. Eram uimit de memoria care o avea, fiind capabil să-și amintească cu lux de amănunte evenimente din trecut, dar și nume de oameni pe care nu-i mai vazuse de mulți ani.

M-am bucurat să-l pot vizita și acasă la Atlanta împreună cu Paul si Raoul, băieții nostri cei mari, prin 2008. Era plin de energie, deși pe atunci se apropia de 90 de ani și lucra la o carte. Ultima dată l-am vizitat împreună cu prietenul meu Cornel Hanes în anul 2016, însă am continuat să păstrăm legătura la telefon. Cel mai mult îmi placea să-l sun la aniversarea zilei de naștere și să-l întreb ce transmite fraților din Timișoara. Am vorbit ultima dată când împlinea 101 ani.

Deși a fost un predicator excelent știa și să-i asculte pe alții. Eram așa de încurajat când îl vedeam în primul rând ascultând cu atenție predicile mele la Atlanta. Și nu uita nici odata să-mi spună: “Domnul să te binecuvânteze frate Samy!” Pentru mine, care aveam jumătate din anii dumnealui, această atitudine umilă a fost nu doar o încurajare, ci și un model de urmat.

Într-o dimineața am avut harul să iau micul dejun împreună cu fratele Pitt la un restaurant din Timișoara. Era în timpul uneia dintre vizitele făcute la Timișoara în anii nouăzeci. Mi-a spus multe lucruri atunci, dar ceva m-a marcat profund. Trecuse deja entuziasmul acela mare de după Revoluție și bisericile începuseră să se confrunte cu apatia și comoditatea. Multe biserici se angajaseră în proiecte de construcție peste puterile lor, iar lucrarea de misiune și salvare a sufletelor era neglijată.

Fratele Pitt a observat această nouă direcție a bisericilor și mi-a spus: “Frate Samy, Biserica care nu misionează, demisionează!” Cuvintele acestea simple, dar sincere și pline de dragoste și compasiune au avut și încă au un impact major în slujirea mea. Mulțumesc Domnului ca deși nu am petrecut prea mult timp împreună cu fratele Pitt, timpul petrecut a fost prețios. Direct sau indirect, prin predici sau prin cărți, prin radio sau din amvon, fratele Pitt a lăsat și asupra mea o inflență binecuvântată.

Am convingerea că este bine să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru acei slujitori ai Săi care au rămas lângă El și lângă frații pe care i-au slujit, până la capăt. Cu siguranța Domnul este cel care va oferi fratelui Pitt răsplata pentru credincioșia demonstrată în cei peste 100 de ani, iar eu am dorit să-mi arăt încă odată aprecierea pentru predici, pentru încurajări, pentru cărți, dar mai ales pentru exemplul oferit de fratele Pitt, un patriar al zilelor noastre.

Sunt exponentul unei generații care a învățat să citească pe broșurile lui Pitt Popovici și ale lui Ieremia Hodoroabă. Am crescut când încă aparatele de radio se construiau pe șasiuri din oțel cu tuburi electronice și recepția posturilor pe unde scurte era o adevărată echilibristică. Cu mâna pe butonul mare al condensatorului variabil, eram asemenea unui DJ arhaic, a cărui misiune nu era să mixeze muzică, ci să țină în viață emisia sugrumată atât de instalațiile de bruiaj ale aparatului de propagandă, cât și de felurite interferențe cu semnale diverse și paraziți atmosferici. Predicile lui Pitt Popovici, Ieremia Hodoroabă, Alexa Popovici și ale altor câțiva meritau toată osteneala, ca și emisiunile posturilor interzise de știri și comentarii politice. Inclusiv acele topuri muzicale care dădeau angoase părinților noștri. Dar, vai, era muzică de calitate pe lângă submediocritățile zilei de azi. Pentru generația noastră și nu doar, Pitt Popovici a fost un reper. Un om care a făcut legătura dintre generația românilor plecați de sărăcie în America înainte de Marele Război, așa cum a fost Simion [Sima] Popovici, tatăl său, și generațiile „X”, millenials și Facebook. Cu încă un arc peste timp de aceeași amplitudine am ajunge pe vremea lui Napoleon. Era probabil ultimul exponent al acelor români din America reveniți în țară în urma Marii Uniri. S-a născut pe vremea când Stalin și Hitler erau noname și a plecat dintre noi când destinul planetei pare a fi pe mâna unor clovni care și-au pierdut pastilele precum Trump și Erdogan. Pitt Popovici a crescut la umbra primei generații de pionieri baptiști români: Teodor Sida, Mihai Muntean, Radu Tașcă, Atanasie Pascu, Gheorghe Vărșăndan, Vasile Berbecar, Ioan Țirban, Gheorghe Florian, Ștefan Igna și mulți alții. A studiat la Seminar când acesta era condus de Lucașa Sezonov și Everett Gill și l-a întâlnit personal pe Rushbrooke. A fost pastor în anii stalinizării României și a spus „nu!” reglementării serviciilor religioase, chit că și-a pierdut funcția. A trăit mai mult în America decât în România dar inima lui a bătut mai mult pentru România decât pentru America. Cu plecarea în veșnicie a lui Pitt Popovici se trage cortina peste o lume formată din oameni care și când trăiau pentru ei trăiau de fapt pentru alții, acum fiind vremea celor care și când trăiesc pentru alții trăiesc de fapt pentru ei. Cu Pitt Popovici ne despărțim de lumea celor care se conjugau cu verbul «a fi» pentru a trăi în lumea celor care se conjugă cu verbul «a avea», fie ele și diplome, titluri sau popularitate măsurabilă în laik-uri. La revedere om drag, mulțumesc pentru că mi-ai făcut lumină și mi-ai încălzit sufletul!

Când eram copil, in România, ascultam predicile fratelui Pitt Popovici la postul de radio Europa Liberă. Cand am venit in USA l-am auzit predicand in LOS Angeles.
Vocea captivanta a fratelui Pitt mi-a rămas imprimată in memorie, dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult la dansul a fost faptul ca întodeauna a predicat pentru salvarea sufletelor. Nu ne-am cunoscut personal dar am avut deosebita onoare sa-i strâng mâna de doua ori.
Ultima oară când l-am văzut a fost acum câțiva ani in urma la Atlanta când participam la serviciul de înmormântare al unchiului meu. Fratele Pitt și unchiul meu se cunoșteau foarte bine deoarece unchiul meu îl lua pe fratele Pitt și-l ducea la biserica și după terminarea serviciului înapoi acasă. Unchiul meu, când era in viața, vorbea despre fratele Pitt doar la superlativ, ceea ce era o confirmare a ceea ce simțeam și eu despre el.
Fratele Pitt a venit in fata familiei îndurerate și cu vocea lui blândă a încurajat membrii familiei îndurerate spunând:
“ Nu-l mai plangeti pe fratele…el este intr-un loc minunat, cu Domnul”.
Acum, mesajul meu de încurajare pentru familia îndurerată sunt exact cuvintele fratelui Pitt:
“ Nu-l mai plângeți pe fratele Pitt…el este intr-un loc minunat, cu Domnul”!
Pitt Popovici rămâne pentru mine un mare exemplu ca și urmaș al lui Christos, vrednic de urmat in modestie, onestitate și credință.

Fratele Petru Popovici este numit pe drept un patriarh al romanilor evanghelicil baptiști. Acei cre nu l-am avut pastor, am fost binecuvântați citindu i traducerile și cartile care au îmbogățit cunoștințele generației mele acelor in jur de 60 de ani. Penuria de informații din vremea tinereții noastre a explodat cu apariția cărții “ Biblia este totuși Adevarata.
Am vorbit cu frăția sa ultima data la Atlanta in urma cu 5 ani. I-am mulțumit atunci in numele prietenilor mei . In Copilăria mea am crescut in Biserca de la Otelu Roșu unde era și mama dansului. Moartea mamei Frăției sale , sora Zâna a fost asemenea, adormirii patriarhilor, am fost atunci marcat pentru todeauna de trecerea sfinților. Îmi vin in minte cuvintele unui personaj mai enigmatic “ o de as muri de moartea celor neprihăniți . Și sfârșitul și sfârșitul meu sa fie ca și al lor. Num 23:10.
Florian Guler Troy Michigan

Brother Pit Popovici was one of the greatest examples the Romanian community had of what it means to live for Christ. He was our pastor, mentor and friend. Weeks ago he held our 2 month old first born son and encouraged us to stand strong in the faith to the very end. A verse that comes to mind is 2 Timothy 4:7 “I have fought the good fight, I have finished the race, I have kept the faith. 8 Now there is in store for me the crown of righteousness, which the Lord, the righteous Judge, will award to me on that day—and not only to me, but also to all who have longed for his appearing.” I can see our beloved brother in heaven receiving his crown; glory to God, condolences to the family, and may the Lord help us continue the good fight.